Primăria Făget județul Timiș

Titus Olariu

1986-1960

    Baritonul Titus Olariu (născut la Făget în 6 ianuarie 1896) a fost o personalitate muzicală exponenţială (alături de tenorul Traian Grozăvescu) a teatrului liric bănăţean şi naţional. Tatăl său, preotul Sebastian Olariu, era protopop în localitatea Făget, cu ascendenţă preoţească în comunele hunedorene Burjuc şi Gurasada. Pe linie maternă se înrudea cu dr. George Popovici (ilustru protopop şi istoric bănăţean, membru corespondent al Academiei Române) şi dr. Iosif Popovici (doctor în filologie clasică al Universităţii din Viena, cu o specializare în fonetica experimentală la „Sorbona”, strălucit slavist, profesor la Universităţile din Budapesta, Viena şi Cluj, unde a fondat catedra de fonetică experimentală), ambii fiind fraţii mamei sale, Ana Popovici, originari din comuna timişeană Cliciova. Fratele său, Caius Olariu, va activa după Unire ca secretar administrativ şi artistic al Operei Române din Cluj, fiind autorul unei monumentale monografii a instituţiei lirice clujene (OLARIU [1954) şi coautor al unei monografii dedicate lui Traian Grozăvescu (SBÎRCEA – OLARIU 1957). Sora sa, Aurora, se va căsători cu avocatul şi poetul dialectal George Gârda.

     După eliberarea din detenţie, Titus Olariu va relua preocupările muzicale, activând sub auspiciile filialei timişorene a Uniunii Compozitorilor, în calitate de corist şi dirijor al Corului Catedralei Mitropolitane. În cadrul unui concert religios susţinut de Corul Catedral, sub bagheta lui Nicolae Ursu, sub genericul „Duminica Ortodoxiei” (25 martie 1956), a interpretat partea solistică a propriei sale compoziţii, Tatăl nostru, lucrare armonizată de N. Ursu.

     S-a stins din viaţă în 30 august 1960 la Timişoara. Astăzi, după câteva decenii de nemeritată uitare, cercetând prodigioasa sa activitate artistică şi politică, cu ajutorul documentelor puse la dispoziţie de fiica sa, dna av.Santuzza Olariu, baritonul bănăţean ni se relevă ca o personalitate a scenei lirice naţionale şi europene (cf. STAN 2005 München, 90-100).

     Începând cu luna martie 1944, odată cu dramatica retragere a armatei române de pe frontul sovietic, Liceul Naţional (urmaşul vechii Academii Mihăilene), Academia de Arte Frumoase, Academia de Muzică şi Artă Dramatică „George Enescu”şi Filarmonica „Moldova” din Iaşi, cuprinzând sute de profesori, artişti şi elevi, vor fi găzduite de localitatea timişeană Făget.

     Incluzându-se în repertoriu lucrări vocale şi instrumentale mai accesibile, cu un anumit grad de popularitate în rândul auditorilor de nivel mediu, erau oferite spectacole (numite şi şezători culturale) şi publicului din unele localităţi rurale limitrofe: Băteşti, Brăneşti şi Remetea Luncă (25 iunie 1944), Surducu Mic şi Fârdea (2 iulie), Bujor (azi, Traian Vuia), Gladna Română, Remetea şi Topla (8-9 iulie), Bichigi, Bujor şi Săceni (16 iulie), Mănăştiur (25 iulie), Gladna, Drăgsineşti şi Făget (30 iulie), Băteşti (6 august), Mănăştiur (15 august) şi Făget (19 august) .

     Adaptându-se noii situaţii şi dorind continuarea procesului de învăţământ, direcţiunea Academiei de Arte Frumoase din Iaşi-Făget, după demararea etapei de înscrieri (15-25 septembrie), a preconizat organizarea unui examen de admitere pentru anul şcolar 1944-1945, programând, în acelaşi timp, susţinerea examenelor anuale şi a celor restante între 25 septembrie şi 10 octombrie 1944, cursurile universitare urmând să înceapă în 15 octombrie. La rândul său, Liceul Naţional din Iaşi-Făget şi-a anunţat intenţia de a funcţiona, începând cu noul an şcolar, cu toate clasele, punând la dispoziţia elevilor externi un internat. În acest sens, a fost elaborat un prospect al Liceului, care urma să fie expediat la cerere, fiind acceptate înscrieri şi reînscrieri definitive însoţite de taxe şi acte („Răsunetul”, XXIII, 34, 1944, 3: Examenele şi începerea cursurilor la Academia de Arte Frumoase Iaşi-Făget).

      Făgetul devenise „o minusculă republică a artelor, o miniaturală Florenţă” (IANCOVICI „Redeşteptarea” 1991, 14, 5). Martor sensibil al experienţei făgeţene a artiştilor moldoveni a fost scriitorul, poetul şi eseistul Gheorghe Alexandru Iancovici. Pentru frumuseţea expresiei şi ineditul evenimentelor evocate redau un text care surprinde în tuşe fine, irizate de melancolia amintirilor adolescentine, atmosfera boemă din pitoreasca aşezare rurală timişeană.